Sari la conținut
Phalanx
enCere ofertă
Meniu+

Resurse ·

GDPR în România: articolul 32 aduce cele mai multe amenzi

Amenzile din 2026 nu vin din registre incomplete, ci din securitate insuficientă. Ce cere articolul 32 și ce faci când apare o breșă.

Când o companie se apucă de GDPR, începe aproape întotdeauna cu documentele: politica de confidențialitate, registrul activităților de prelucrare, contractele cu persoanele împuternicite. Toate sunt necesare, dar niciunul nu este motivul principal pentru care se dau amenzi în România.

Dintre sancțiunile făcute publice de ANSPDCP între martie și iunie 2026, cincisprezece la număr și însumând în jur de 330.000 de euro, unsprezece au avut la bază încălcarea articolului 32, adică a obligației de a lua măsuri tehnice și organizatorice adecvate. Cauzele consemnate nu au mare legătură cu dreptul: aplicații vulnerabile, parole slabe, documente pierdute, acces permis unor persoane neautorizate, greșeli ale angajaților.

Cu alte cuvinte, în România amenzile GDPR vin din lipsuri de securitate, nu din documente lipsă.

Ce cere articolul 32

Măsuri adecvate riscului, ținând cont de stadiul tehnologiei și de costuri. Textul dă și exemple: pseudonimizarea și criptarea datelor, asigurarea confidențialității, integrității, disponibilității și rezilienței sistemelor, capacitatea de a restabili accesul la date după un incident și un proces de testare și evaluare periodică a eficacității măsurilor.

Ultimul punct este cel mai des ignorat. „Periodic” înseamnă că rămâne ceva scris. O măsură despre care nimeni nu poate spune când a fost verificată ultima dată este, pentru autoritate, o măsură pe care nu o poți dovedi.

Nu există o listă fixă cu ce înseamnă „adecvat”, iar asta sperie mai mult decât ar trebui. În practică, autoritatea compară ce ai făcut cu ce ar fi fost rezonabil pentru riscul tău. O parolă refolosită pe un panou de administrare accesibil din internet nu ar fi considerată adecvată nicăieri.

Ce adaugă Legea 190/2018

Regulamentul lasă statelor membre o marjă de reglementare, iar România a folosit-o. Legea 190/2018 se ocupă de prelucrarea codului numeric personal, de datele din relațiile de muncă, inclusiv de condițiile în care angajații pot fi monitorizați, și de procedura în fața autorității.

Monitorizarea la locul de muncă produce cele mai multe surprize, pentru că legea impune condiții cumulative, printre care informarea prealabilă a angajaților și o durată limitată de stocare. O cameră sau un sistem de urmărire pus în funcțiune fără ele este o problemă, chiar dacă scopul este legitim.

Breșa și cele 72 de ore

O încălcare a securității datelor cu caracter personal se notifică autorității în 72 de ore din momentul în care ai luat cunoștință de ea, dacă este probabil să pună în pericol drepturile persoanelor. Dacă riscul este ridicat, informezi și persoanele vizate, fără întârzieri nejustificate.

Dacă în 72 de ore nu ai toate informațiile, trimiți notificarea cu ce ai și o completezi ulterior. O notificare întârziată pe motiv că „încă investigam” este o încălcare separată, pe lângă cea care a produs breșa.

Chiar și o breșă care nu trebuie notificată trebuie consemnată intern. Autoritatea poate cere acest registru, iar un registru gol la o companie care a avut incidente spune de la sine destul de multe.

Unde se suprapune cu restul

Aproape tot ce cere articolul 32 este deja acoperit de controalele ISO 27001: gestionarea accesului, criptografia, jurnalizarea, copiile de siguranță, gestionarea vulnerabilităților. Iar registrul de incidente pe care îl ții pentru NIS2 este același din care pleacă notificarea către ANSPDCP, doar că are alt termen.

În Phalanx, pagina Legal și GDPR grupează cerințele legale și prelucrările de date. Cerințele legale se leagă de controalele care le acoperă, iar politicile generate pot include referințele naționale relevante.

Vrei să vezi cum arată asta în platformă?

Spune-ne ce reglementări te privesc și îți arătăm exact partea care se aplică la tine. Răspunde un om, nu un formular de calificare.

Cere ofertă